O poveste despre dintisorii lui Er!
Au fost odată ca niciodată doi pui de dinozaur. Cel mare, mai năzdrăvan, era Fi, iar cel mic, mai mâncăcios, se numea Er.
Mai grabit, dino Fi sparsese coaja cu vreo anisori inaintea lui Er si apoi statuse si tot asteptase sa se fie pregatit de iesirea in lume si fratiorul lui, Er, ca sa porneasca impreuna in lume in cautarea altor pui de dinozaur.
Fi era dinozaurul care avea cel mai des idei. El credea că sunt idei bune. Er avea mai rar idei şi se pare că ideile lui nu erau întotdeuna bune, sau asta era părerea lui Fi.
Ca orice pui de dinozaur, şi aceştia doi se trezeau de dimineaţă cu o poftă grozavă de vitamine şi spălat pe dinţi.
Din păcate, peştera lor avea o singură baie şi în fiecare zi bebe Er, marele Fi şi părinţii lor trebuiau să se îngrămădească la uşă şi să se ciondănească, să vadă cine se spală primul.
Dinozaurul Er aparuse pe lume intr-un an cu cifra 7 si era tare necăjit din cauza dinţişorilor. Până acum îi ieşiseră numai 7, iar gingiile îl dureau îngrozitor, semn că ceilalţi dinţişori erau şi ei pe drum.
Mama Dino îi luase tot feluri de jucărioare de ros, doar, doar o să mai uite de dureri, dar săracul Er plângea toata ziua.
Degeaba încerca simpaticul Fi să se joace cu Er. Puiul cel mic plângea şi plângea, uda toate batistele de prin peşteră.
Voi ce părere aveţi copii? Ce ar putea să facă Er ca să îl doară mai puţin gingiile? Voi ce faceţi, ca să nu vă doară dinţişorii?
Te-ar mai putea interesa si …
